AIURELI

Unde ne grabim asa, iubire? Nu vezi ca trece vremea peste noi, ca lasam in urma lucruri importante? Nu mai stim sa privim ploaia, nici curcubeul, iar de cei din jur parca nu ne mai pasa, preocupati sa tinem calea drepta.

Vreau sa cad putin aici, pe iarba rece, sa stau sa respire aerul diminetii si sa miros o floare. Ce daca ne astepata viata? Las-o sa astepte, mai avem timp. E timpul nostru. Stiu, il impartim, dar tot al nostru este.

Mi-e dor de un cer senin pe care sa-l simt cu tot sufletul, de privirea in gol si de fluturii din stomac. Mai stii fluturii din stomac? Unde s-au dus? De ce simt ca prin vene imi trece acum gheata, si nu sange? De ce ma simt mai mult moarta decat vie, si las valul sa ma poarte?

Taraste-ma pana la linia de finish, nu mai am putere, nu vreau sa ma mai grabesc. Si unde alearga toti asa? Ce e asa de minunat acolo, incat se duc toti peste noapte? De ce nu le mai place aici?